Sfânta Mănăstire a Marii Lavre, cea dintâi în ierarhia celor douăzeci de Mănăstiri athonite, se află în extremitatea de nord-est a Peninsulei Athonite. Întemeietorul ei a fost Cuviosul Atanasie Athonitul, originar din Trapezunt. Acesta este considerat și ca întemeietor al monahismului de obște (chinovial) la Sfântul Munte. În consecință, Mănăstirea Marea Lavră este socotită punctul de plecare al monahismului la Athos (anul 963).
Atanasie, dascăl la Constantinopole, s-a dus la Athos ca pustnic în anul 957. Era prieten personal al generalului Nichifor Focas. Când Nichifor Focas a ajuns împărat, Lavra a devenit Mănăstire împărătească și a primit donații bogate și scutiri de impozite. Marea Lavră, așa cum a fost numită Mănăstirea, a urmat organizarea marilor mănăstiri chinoviale, fapt care a provocat împotrivirea pustnicilor tradiționaliști de la Athos. Succesorul lui Focas, împăratul Ioan Tsimiskes, a iscălit în anul 972 faimosul act numit „Tragos” (Numele vine de la faptul că este scris pe piele de țap: tragos = țap), cel dintâi Tipicon al Sfântului Munte, care rânduiește un regim de coexistență al sistemului anahoretic cu cel chinovial. Lavra a fost cea dintâi mare chinovie de la Athos, cu aproape optzeci de monahi.
În veacul al XI-lea numărul monahilor avea să ajungă la șapte sute. Acest mare complex monahal, înconjurat de ziduri puternice, este alcătuit din biserica mare, aghiasmatarul, trapeza, bucătăria, brutăria, cămara cu vasul pentru untdelemn, muzeul, cămara de veșminte, infirmeria și biblioteca.
În incintă se află, de asemenea, două mari biserici, Maica Domnului Cucuzelisa (numele este dat după Sfântul Ioan Cucuzel, monah al acestei Mănăstiri) și Sfântul Mihail al Synadelor Frigiei.
Pe cele trei aripi care înconjoară complexul se găsesc chiliile monahilor, casele de oaspeți, paraclisuri ș.a. Arsanaua Mănăstirii se află în micul port fortificat Mandraki. Catholiconul Mănăstirii Lavra, închinat Cuviosului Atanasie Athonitul, a început a fi zidit în anul 963 în formă de cruce înscrisă cu turlă sprijinită pe patru capitele cubice. S-a creat astfel un nou tip arhitectonic, numit cruce înscrisă de tip athonit, care, din epoca medio-bizantină și până în cea post-bizantină, cunoaște o mare răspândire nu numai la Mănăstirile Sfântului Munte, dar și în Balcani.
În anul 1535 catholiconul Mănăstirii este pictat de către cunoscutul pictor cretan Teofan Sterlitsa sau Batha, monah al Lavrei, care pictase mai înainte la Meteore. Ca reprezentant al „Școlii cretane”, el își extrage modelele din operele pictorilor cretani din veacul al XV-lea, adaptând cu mare succes dispunerea compozițiilor la suprafețele mari ale catholiconului. În afară de catholicon, Teofan, împreună cu cei doi fii ai săi, a mai împodobit cu pictură și trapeza Mănăstirii precum și o parte din cămara de untdelemn și din bucătărie.
Ca locuri importante de închinare găsim mormântul Sfântului Atanasie Athonitul, în catholiconul Mănăstirii, precum și izvorul de aghiasmă al Sfântului din locul în care Sfântul s-a nevoit, la nord de Mănăstire.
