Sfânta Mănăstire Hilandar, aflată în partea de miazănoapte a Sfântului Munte, constituie de nouă veacuri centrul duhovnicesc și mândria poporului sârb.

Istoria Mănăstirii Hilandar își are începutul în veacul al X-lea, însă, după pustiirea ei, a fost dăruită de împăratul Alexie al III-lea, în anul 1198, domnitorilor sârbi Ștefan Nemania și fiului său Rațco, care s-au făcut monahi (unul luând numele de Simeon și celălalt de Sava) și care au trecut la reclădirea unei noi incinte. Atât în veacul al XIV-lea, cât și în cei următori, Mănăstirea a cunoscut o mare înflorire, dobândind averi și odoare prin donații împărătești și particulare. Este una dintre cele mai mari Mănăstiri ale Sfântului Munte ca întindere, și dintre cele mai bogate în odoare. În afară de biserica mare (catholiconul), cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, există o mulțime de paraclisuri (precum cel al Bunei Vestiri a Maicii Domnului și cel al Sfântului Trifon), trapeza și aripile cu chiliile monahilor și alte clădiri auxiliare (casă de oaspeți, bibliotecă etc.). În afară de bogăția frescelor din turnul Sfântului Gheorghie, din biserica mare, din trapeza veche și din cea nouă etc., Mănăstirea dispune de una dintre cele mai mari biblioteci de manuscrise slave și grecești.

Obștea monahală de astăzi întreține legături strânse cu poporul sârb, care o susține foarte mult, mai ales după distrugerile pe care le-a suferit Mănăstirea în urma unor incendii. La ultimele incendii, declanșate în august 2012, statul sârb chiar a trimis zeci de pompieri care au protejat cu succes Mănăstirea.

De asemenea, Mănăstirea Hilandar are în posesie o mulțime de icoane din toate epocile artistice, începând cu veacul al XII-lea până astăzi, cea mai cunoscută dintre ele fiind Maica Domnului Triherusa (Cea cu trei mâini).

 Sfânta Icoană a Maicii Domnului Triherusa

În urma unei minuni a Maicii Domnului prin care a tămăduit mâna Sfântului Ioan Damaschinul, Sfântul luă hotărârea de a deveni monah la Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, în Palestina. Avea împreună cu el icoana Maicii Domnului Triherusa.

În anul 1217 Sfântul Sava Hilandariotul, fiul regelui Ștefan Nemania al Serbiei, cel călugărit apoi sub numele de Simeon, trecând pe la Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, a luat cu el icoana Maicii Domnului Triherusa și a adus-o la Mănăstirea Hilandar de la Sfântul Munte, în care Sfânta Icoană a rămas până în anul 1347. Atunci a vizitat Sfântul Munte sârbul Kralis Drușan care, la plecarea spre patrie, a luat cu el ca binecuvântare Icoana Triherusa. Icoana a fost găzduită la Mănăstirea Studenița din Serbia. La începutul veacului al XV-lea, aflând vestea că erau în primejdie de a fi robiți de turci, sârbii iau de îndată Sfânta Icoană a Maicii Domnului Triherusa de la Mănăstirea sârbă și o așează pe spinarea unui măgar pe care îl lasă slobod s-o ducă unde va voi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Și într-adevăr, în chip minunat, acest animal blând a străbătut toată Serbia și ținutul grec al Macedoniei și a sosit la Sfântul Munte, la Mănăstirea Hilandar, unde a fost întâmpinată de monahi cu cinstiri și cu litanii. Potrivit tradiției, numai ce a fost așezată icoana în altarul Mănăstirii, măgarul acesta binecuvântat a căzut mort. Această Sfântă Icoană a Născătoarei de Dumnezeu Triherusa este considerată până astăzi ca fiind stareță–apărătoare a Sfintei Mănăstiri Hilandar și a poporului sârb.