Sfânta Mănăstire Dohiariu, Mănăstirea Arhanghelilor, este una din cele mai frumoase Mănăstiri ale Sfântului Munte, aflată lângă mare, în partea de apus a Athosului, fiind cea dintâi Mănăstire pe care o zărește pelerinul în drumul cu vaporul de la Ouranopolis.

Ansamblul începe cu trapeza (cea veche și cea nouă) și se termină în punctul cel mai de sus, în turnul înalt care domină locul. La fel de sus este și biserica mare (catholiconul), închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, care se înalță peste zidurile unui locaș mai vechi.

Întemeierea Mănăstirii este datată în a doua jumătate a veacului al X-lea și este atribuită lui Eftimie, ucenicul Cuviosului Atanasie al Lavrei, căruia i se încredințase ascultarea îngrijirii „vasului pentru untdelemn”, de unde și denumirea de Dohiariu (δοχειάριος = cel ce are grija vasului pentru untdelemn).

La jumătatea veacului al XVI-lea (1568) au fost zidite biserica și trapeza. Pictarea în frescă a catholiconului este datată pe la anul 1568, iar cea a trapezei pe la 1676 și 1700. În afara frescelor din veacul al XVI-lea, în catholicon se mai păstrează și fresce din veacul al XVIII-lea care împodobesc pronaosul exterior. De asemenea, demn de menționată este și biblioteca Mănăstirii în care se păstrează, pe lângă foarte importante documente istorice, mai mult de 400 de manuscrise.

Sfânta Icoană a Maicii Domnului Degrab-ascultătoarea (Gorgoepikoos)

După Maica Domnului Portărița, de la Mănăstirea Iviron, și Maica Domnului „Axion Estin”, cea mai cunoscută icoană făcătoare de minuni a Sfântului Munte este o veche pictură în frescă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe peretele exterior de răsărit al trapezei Mănăstirii Dohiariu, în partea dreaptă a intrării.

În anul 1646, monahul trapezar Nil, care trecea adesea prin fața Icoanei ținând în mână o făclie aprinsă de care se slujea în ascultarea lui la trapeză, a auzit un glas care-i spunea: „Să nu mai treci pe aici cu făclia, afumându-mi Icoana!” Nil n-a dat mare importanță glasului. Acesta însă s-a auzit din nou, pedepsindu-l pe monah cu orbirea. Frații au început de atunci să treacă cu multă evlavie prin fața icoanei, i-au atârnat o candelă nestinsă și au poruncit noului trapezar s-o tămâieze în fiecare zi.

Orbul Nil își petrecea toată vremea într-o strană în fața icoanei, rugând-o pe Maica Domnului să-l ierte și să-l tămăduiască. Ruga lui s-a împlinit atunci când din icoană s-a auzit pentru a treia oară un glas care-l înștiința pe Nil că rugăciunea lui a fost ascultată. Pentru că Maica Domnului este cea care înalță la Dumnezeu rugăciunile oamenilor, această icoană a fost numită „Degrab-ascultătoarea”, prăznuind la 1 octombrie. Foarte curând această minune și făgăduința de mijlocire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au ajuns cunoscute în întreg Muntele, iar această icoană a ei a devenit loc de închinare a tuturor athoniților. Coridorul spre trapeză a fost închis, iar icoana a fost încorporată în paraclisul zidit în dreapta ei. Minunile ei sunt fără număr, iar un ieromonah a fost rânduit special pentru a sluji nevoilor numeroșilor închinători.

Harul Maicii Domnului lucrează foarte multe minuni nu numai la Sfântul Munte, ci și în afara lui, în orașe și sate din întreaga Grecie, acolo unde există copii ale Sfintei Icoane. În Atena, de pildă, paraclisul aflat lângă Mitropolie este închinat Maicii Domnului Degrab-ascultătoarea și Sfântului Elefterie.