Mănăstirea Sfântului Nicolae – Anapavsas se găseşte foarte aproape de satul Kastraki. Este prima mănăstire pe care o întâlneşti urcând din acest sat la sfintele Meteore.

Numirea ei se datorează foarte probabil unui vechi ctitor al acesteia, care trebuie datat cronologic în veacul al XIV-lea, odată cu începuturile vieţuirii monastice pe această stâncă. Se poate afirma de asemenea că a fost numită astfel pentru că oferea odihnă duhovnicească (anapavsis = odihnă).

Mănăstirea a fost restaurată radical la începutul veacului al XVI-lea, când a fost ridicată din temelii biserica Sfântului. La nivelul al doilea se află biserica principală (catholiconul) Mănăstirii, care a fost pictată în anul 1527 de către vestitul pictor cretan Teofan Strelitza, numit şi Batha, întemeietorul Şcolii Cretane în pictura bisericească bizantină.

Stânca pe care a fost zidită Mănăstirea este foarte restrânsă ca suprafaţă, iar platoul din vârful ei are un spaţiu strâmt. Acest lucru a influenţat construcţia clădirilor Mănăstirii, împiedicând dezvoltarea ei pe orizontală. S-a folosit astfel ca soluţie finală nivelurile succesive, ansamblul Mănăstirii construindu-se pe trei niveluri.

În deceniul 60 al secolului al XX-lea Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost restaurată şi reînnoită de Departamentul pentru Arheologie. Până în anul 1982 a vieţuit în ea părintele Palamas. După ce acesta a fost nevoit să plece, Mănăstirea a rămas închisă timp de 15 ani. Era deschisă pentru turişti doar pe timpul verii de către preoţii din Kalambaka. Viața monahală a reînceput aici în anul 1997.

Biserica principală a Mănăstirii (catholiconul), a Sfântului Nicolae, ocupă întreg nivelul al doilea. Este alcătuită dintr-un mic naos, aproape ca un pătrat, însă neregulat şi fără unghiuri drepte din cauza îngustimii stâncii. În centrul boltei are o turlă mică, întunecoasă şi fără ferestre, deoarece trebuia construit deasupra cel de-al treilea nivel. În faţa naosului există un pronaos care este mai spaţios decât naosul însuşi.

Frescele catholiconului au toate caracteristicile particulare ale artei irepetabile a lui Teofan Cretanul: nobleţe, vioiciune, culori luminoase. Ies în evidenţă cu deosebire reprezentările Patimilor şi Coborârii în mormânt a Domnului, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în rugăciune, a lui Iona ieşind din gura chitului, a Liturghiei îngerilor şi a celei de-A Doua Veniri. Se pare că este prima încercare a lui Teofan de a realiza o lucrare de o aşa anvergură. Astfel că frescele lui depăşeşc toate aşteptările, lăsând fără glas pe oricare iubitor de artă. Acestea sunt singurele care-i poartă semnătura, în vreme ce cele realizate la alte mănăstiri, şi îndeosebi la Sfântul Munte, sunt nesemnate.

Telefon: +30 24320-22.375